Dupa moartea fiului sau, medicul legist Mitsuo Ando se refugiaza in munca. Paradoxal, in sala de autopsie reuseste sa uite. Dar viata lui, redusa la o rutina trista, este zdruncinata a doua oara, cand Ryuji Takayama, un fost coleg de facultate, reapare brusc -- pe masa de disectie. Odata cu el, un mesaj format din doua numere: 178 si 136. Ce a incercat Ryuji sa-i transmita? Ce rol joaca aici o caseta video care s-a aflat ultima data in posesia ziaristului Asakawa? Impins de curiozitate, Ando incepe o ancheta care se transforma treptat intr-o spirala a nebuniei. La sfarsitul ei, la fel ca Asakawa, va fi pus in fata unei dileme cumplite.

Acum 2 saptamani va povesteam ca am citit "Ring 1 : Cercul" si am promis ca o sa vin cat de curand cu cateva cuvinte si despre continuarea acestui roman : "Ring 2 : Spirala". Trebuie sa spun ca este chiar mai socanta decat prima, avand in vedere ca toata desfasurarea actiunii a fost o surpriza pentru mine, nu stiam nimic despre ceea ce urma sa citesc...Daca in primul volum a fost relatat inceputul unui blestem ce avea sa faca multe victime, in cel de-al doilea a urmat, evident, evolutia acestui blestem, mai precis a virusului care a omorat aproape toate persoanele care au vizionat caseta misterioasa... Virusul isi gaseste gazda perfecta, pe tanara Mai Takano, pentru o intreaga evolutie genetica : se dezolta, creste si ajunge in stadiul final... Ce inseamna "stadiul final"? Asta nu pot sa mai spun, altfel stric toata supriza. Suspansul nu lipseste nici de aceasta data, atmosfera este la fel de misterioasa si lugubra... da, mi-a placut mult si acest volum.

Totally recommend it!

Ring 2 - Spirala este o poveste tulburatoare la frontiera incerta dintre materie si gand.

"Imaginatia dezlantuita a lui Suzuki continua tema din Ring 1 intr-un mod uluitor."
(The Village Voice)

"Fiecare piesa a romanului se imbina perfect cu celelalte, fiecare scena are o logica de fier."
(The Third Alternative)

"O poveste fascinanta, profund umana, un etalon pentru acest gen literar."
(Las Vegas Mercury)

Cu zece ani in urma, Owen Cassidy - in varsta de opt ani cu parul blond si des si ochi albastri si stralucitori - disparuse. Toti credeau ca se juca pe afara cu cel mai bun prieten al lui, Luke. Dar mai tarziu s-a dovedit ca Owen il parasise pe la mijlocul dupa-amieziii. Si n-a mai ajuns niciodata acasa...
Disparitia lui il lasa innebunit pe tatal sau Nick, si coplesit de vina. Pentru ca, in loc sa aiba grija de Owen in acea zi, Nick petrecuse dupa amiaza in pat cu una dintre vecinele lor. Era o aventura care va rupe familia in doua.

La 10 ani dupa disparitia fiului sau, Nick Cassidy a hotarat sa se intoarca in Dublin dupa ce a intalnit-o pe Roisin Goulding, o veche prietena de familie, dansatoare la un bar din New Orleans. Fosta sotie, Susan Cassidy, l-a primit in casa pentru o luna, dar cu o conditie: sa nu ii adreseze nicio vorba, pentru ca avea o noua relatie la care tinea.
Intors in orasul care ii aducea atatea amintiri, Nick a reinceput investigatiile privind moartea lui Owen. Acesta a luat legatura cu mai multi dintre prietenii fiului sau. Printre acestia se numara si Chris Goulding, fostul prieten al Mariannei O'Neill, tanara care a avut grija de Owen pana in ziua disparitiei. Desi aceasta avea probleme cu drogurile si a fost diagnosticata cu schizofrenie paranoica, Nick o invita la el in casa si o lasa sa doarma in camera lui. In urma unei dispute ea pleaca in miez de noapte de la el, iar a doua zi se afla ca a fost omorata si parasita pe calea ferata. Mai multe dovezi il fac pe Cassidy vinovat de decesul acesteia si in timpul investigatiilor este acuzat si de pedofilie, in urma unor poze gasite in camera lui.

Este Nick vinovat de moartea Mariannei O'Neill? Daca nu, cine a facut-o si de ce? Cine l-a rapit pe Owen in acea zi? Va las pe voi sa aflati. Mie mi-a placut mult aceasta carte, desi nu m-au atras niciodata cartile politiste.

Cum este posibil ca patru tineri - patru prieteni - sa moara simultan prin stop cardiac? Ziaristul Asakawa incepe o ancheta pe cont propriu. Curand, toate indiciile il conduc catre o caseta video misterioasa. O cauta. O gaseste. Vede o inregistrare stranie. De aici incolo, timpul devine palpabil si realitatea este acoperita de umbrele unui trecut mai viu decat prezentul. Asakawa are o singura certitudine: daca in sapte zile descifreaza secretul casetei, va trai; daca nu... In acest joc la limita nebuniei, viata lui pare a fi unica miza. Acesta sa fie adevarul?

Ring s-a vandut doar in Japonia in aproape trei milioane de exemplare. Povestea casetei video s-a incheiat dupa alte trei romane si (deocamdata) sapte ecranizari.

„Cand am inceput sa scriu romanul nu aveam in minte o idee precisa. A fost vorba pur si simplu de un val de inspiratie care m-a obligat sa scriu. N-am stiut dinainte despre ce voi povesti si nici unde se va sfarsi povestea. Intr-o oarecare masura, era ca si cum as fi compus muzica. Auzeam in minte cuvintele si le asterneam pe hartie.“
Koji Suzuki

Poate ca multi dintre voi ati vazut filmul "The Ring" (2002, distributie : Naomi Watts s.a.), eu una ma numar printre fanii acestui film si de curand mi-am achizitionat si cartile. Muream de nerabdare sa le citesc, iar momentan am terminat prima carte, "Ring 1 : Cercul". Am ramas impresionata, anumite aspecte au reprezentat o adevarata supriza, cartea fiind destul de diferita fata de plotul filmului. Alte personaje, alte locatii, aceeasi intriga... Caseta blestemata care te va ucide in 7 zile dupa ce ai vizionat-o daca nu dezlegi misterul ce o inconjoara...
Au existat unele detalii picante, iar pe unul nu ma pot abtine sa nu-l mentionez pentru ca m-a amuzat teribil... Sadako Yamamura (personajul misterios care a creat caseta video) a fost hermafrodit/a, cum vreti sa-i ziceti... Cred ca a fost unul din putinele lucruri care m-a facut sa rad din toata cartea, atmosfera era destul de lugubra. Mi-a placut cartea, asta e cert, chiar e captivanta si surprinzatoare, o recomand mai ales iubitorilor genului horror/mystery.
Acum o sa ma uit si la filmul japonez, sunt curioasa daca se aseamana mai mult cu cartea sau e la fel cu filmul american.

PS : In curand, dupa ce termin "Ring 2 : Spirala", voi face si review-ul cartii. Mai jos gasiti un fragment din "Ring 1 : Cercul".

I s-a parut ca vede o licarire chiar in mijlocul ecranului intunecat, un punct luminos, cat un varf de ac. Osciland la stanga si la dreapta, punctul s-a marit treptat si s-a oprit in cele din urma in partea stanga a ecranului. Apoi din el au crescut ramuri si a devenit un ghem de lumina zdrentuit, cu filamente care se zvarcoleau ca viermii si care, in final, au format cateva cuvinte. Nu aratau ca o subtitrare obisnuita. Erau scrise neregulat, chinuit, ca si cum ar fi fost mazgalite cu pensula, cu vopsea alba, pe o coala de hartie neagra ca noaptea. A reusit, fara sa-si dea seama cum, sa inteleaga sensul lor: PRIVESTE PANA LA SFARSIT.
Un ordin.
Primele cuvinte au disparut si in locul lor s-au tarat incet altele. O SA FII DEVORAT DE ... Ultimul cuvant era indescifrabil. Parea ca dintre cele doua propozitii lipsea un «sau». Poate un «altfel».
Nu era un ordin. Era o amenintare.
O SA FII DEVORAT DE ... Cuvintele au crescut pana cand au alungat de pe ecran si ultima picatura de negru. Fusese o schimbare radicala, de la negru profund la alb ca laptele. Era un alb neomogen, o suprafata cu aer artificial, care la un moment dat a inceput sa-i sugereze un grup de simboluri desenate unele peste altele pe o panza. Inconstientul, tremurand convulsiv, temandu-se, gasind o iesire, tasnind afara. Sau poate era pulsatia vietii. Gandul avea energie, se ghiftuia bestial, pana la satietate, cu intuneric. In mod ciudat, Asakawa nu a simtit impulsul sa apese pe stop. Nu pentru ca nu se temea de acel ceva care voia sa-l devoreze, ci pentru ca fluxul intens de energie era placut.
O forma rosie a izbucnit pe ecranul monocrom. In aceeasi clipa s-a auzi uruitul pamantului, dar nu dintr-o directie precisa. Intensitatea sunetului care venea de pretutindeni s-a amplificat neincetat, pana cand i s-a parut ca intreaga cabana se clatina. Zgomotul nu putea sa vina din difuzoarele mici. Fluidul rosu, vascos, a explodat violent si a tasnit in toate directiile, invadand ecranul.
Negru, alb, acum rosu. Doar o succesiune rapida de forme. Inca nu vazuse nici o imagine naturala, numai abstractiuni gravate adanc in creierul sau prin intermediul culorilor crude care se alungau una pe cealalta. Era obositor.
Apoi, ca si cum ar fi citit gandurile spectatorului, rosul s-a retras si in locul lui s-a intins pe ecran un peisaj montan. A observat dintr-o privire ca muntele era un vulcan cu pante line. Din varful lui se ridicau norisori de fum alb pe cerul de un albastru limpede. Aparatul de filmat fusese plasat la poalele muntelui, unde terenul era acoperit cu un strat de lava aspra, neagra-maronie.“

"Dupa o noapte cu somn agitat, o ganganie ingrozitoare se trezi transformata in autorul acestor randuri." Cam asa as incepe, rasturnand fraza de inceput a «Metamorfozei» lui Kafka, povestea pe care m-am gandit sa o scriu aici, daca as vrea s-o public. Ar fi un inceput de efect, ceea ce nu ar exclude veridicitatea, avand in vedere ca eu chiar sunt aceasta insecta. Mai mult, mult mai mult decat Gregor Samsa, hai sa zicem cam in masura in care insecta era Hoffrnann sau Nerval sau Novalis. Ca toti romanticii astia, voi scrie nu ca sa construiesc o poveste, ci ca sa exorcizez o obsesie, ca sa imi apar bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidosenie, ca la Kafka, ci prin frumusete. Ma gandesc acum si la ingerul insuportabil de frumos al lui Rilke, si as vrea sa si citez cate ceva din prima elegie, dar, de cand stau aici, parca mi s-a intunecat sau macar aburit nitel resortul amintirii. Acum cateva clipe stateam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticla, unde predomina ro sul aprins si azuriul, la clapele galbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu usile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fata tuciurie, bizantina, infasurat intr-o ampla toga albastra cazand in zeci de cute si tinand in mana o creanga inverzita; in spatele lui, zarea violeta se intuneca si nori rosii se preling melancolici printre chiparosi [...]). (Mircea Cartarescu)

Am citit azi "Gemenii" lui Mircea Cartarescu, carte pe care am primit-o anul acesta, de ziua mea, din partea unei colege care iubeste cartea asta si care nu a incetat tot anul sa-mi sugereze s-o citesc. Am ajuns intr-un final si la partea aceasta si trebuie sa spun ca imi place mult cum e scrisa cartea, este evidenta amprenta postmodernismului in istoria sinuoasa. Pe scurt, Andrei, un tanar cu aspiratii inalte, dar care se izoleaza social pentru o perioada de timp, descopera in Gina sufletul lui pereche...literal vorbind. Iubirea celor doi, depasind limitele romanticului, este mai degraba o impartasire a sentimentelor si gandurilor celor doi, sufletele lor ajungand sa se ingemaneze... Dragostea dintre cei doi va culmina in interiorul Muzeului Antipa, unde se va produce transferul sufletelor lor. Andrei devine Gina, Gina devine Andrei.
Desi initial discursul pare greu de urmarit, elementele descriptive aditionale fac romanul sa fie captivant. Pentru cei care doresc sa aiba parte de o lectura de calitate, va recomand sa cititi aceasta carte, care a primit numeroase critici bune.

Cind vrei sa iti vinzi casa, nu stii cine iti poate intra pe usă. Sau ce urmăreste. Sau pe cine.

Cosmarul oricărui părinte devine realitate pentru Kara Marshall cind fiica sa, Lindsay, dispare din dormitorul ei in timpul noptii. Politia bănuieste că este vorba doar despre o adolescentă care a fugit de acasă, frustrată că este nevoită să-si părăsească orasul, prietenii si scoala, odată cu mutarea in alt oras. Kara insă crede afirmatiile lui Lindsay, care se simtea urmărită si se teme de ceea ce-i mai rău: că un obsedat fără nume si fără chip a pătruns in casa ei, căutind mai mult decit o nouă locuintă.

Pe măsură ce tot mai multe persoane incep să dispară, bănuielile Karei se transformă intr-o teribilă certitudine: cineva stă la pindă, face planuri diabolice… si asteaptă momentul potrivit pentru o altă vizită fatală, transformind viata celorlalti intr-un adevărat cosmar.

Pentru mine, care sunt fana a literaturii/filmelor horror a fost o deosebita placere sa citesc "Cosmarul" lui John Saul. Dupa ce am stat cu sufletul la gura pe tot parcursul cartii , atat ca sa vad ce se mai putea intampla , cat si sa descopar cine este personajul negativ, m-am gandit sa impartasesc gandurile mele cu privire la aceasta carte. Imprevizibil si plin de suspans, asa as caracteriza eu acest roman. Mi-a placut mult incat ma face sa-mi doresc cat mai tare sa citesc si alte romane de-ale lui John Saul (in prezent citesc "Proiectul Divin") si vi-l recomand, chiar daca nu sunteti fani ai genului horror/thriller. Merita sa-l cititi, e o experienta, cine stie, poate o sa va placa.

Dupa ce am citit si v-am spus cate ceva despre "Magicianul", am terminat de curand si "Colectionarul" si promit sa nu ma opresc aici deoarece John Fowles a devenit unul din scriitorii mei preferati...

Colectionarul, romanul de debut al lui John Fowles, si-a transformat fulgerator autorul intr-unul dintre cei mai apreciati scriitori din lume. Tradusa in nenumarate limbi, cartea a fost ecranizata in 1965 de regizorul american William Wyler, cu Terence Stamp si Samantha Eggar in rolurile principale.

Al doilea titlu al seriei de autor este un roman cu o conceptie absolut originala despre pasiunea de „colectionar” a unui functionar care rapeste si sechestreaza o studenta la Arte Frumoase, incercind sa stabileasca astfel o imposibila legatura afectiva intre el si victima.

Ce mi se pare mai interesant la cartea asta este faptul ca nu suspansul si curiozitatea de a afla ce urmeaza sa se intample mai departe te face sa dai pagina dupa pagina, ci prezenta lacunelor anumitor aspecte iti da imboldul asta, crezand ca le vei gasi rezolvarea in final, lucru care pana la urma nu se va intampla... Romanele lui John Fowles nu sunt previzibile si nu au parte de tipicul "happy end" pe care il intalnim in majoritatea romanelor...din toate timpurile. Fred Clegg, un colectionar infocat de fluturi de specii rare, face o pasiune pentru Miranda, cea care va deveni cea mai mare prada a sa... Ea va ramane sub sechestrul lui pentru o buna perioada de timp pana cand... mai multe nu va spun, nu-mi place sa stric surprizele!
Va recomand aceasta carte, chiar merita citita!

MAGICIANUL - John Fowles

Romanul a fost ecranizat in 1968 cu Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen in rolurile principale. Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicholas Urfe, supus la un lung sir de incercari - prin spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei - de catre „magicianul” Conchis.

„Magicianul este o realizare literara de inalta clasa.” (Anthony Burges)

"Magicianul" este o carte care m-a obsesionat inca dinainte s-o citesc. Auzisem de ea nici nu mai stiu unde si am ramas cu ea in minte... Am cautat-o in multe locuri, dar dupa un timp ma dadusem batuta... Cand intr-o zi am gasit-o in librarie si am luat-o fara sa stau pe ganduri si nu am regretat. Un roman care creeaza suspans, fara a fi acesta scopul sau principal si care te tine cu sufletul la gura, cartea lui John Fowles prezinta povestea unui tanar profesor de limba si literatura engleza, a carui minte este supusa unor incercari ce vor tulbura mentalitatea de neclintit a lui Nicholas Urfe. Dupa o relatie de cateva luni cu Alison Kelly, o tanara non-conformista, Nicholas primeste o slujba in fermecatoarea Grecie. Acolo, viata lui se schimba radical in momentul in care il intalneste pe Maurice Conchis, cel care joaca rolul "magicianului"...


Cam atat va spun; in cazul in care sunteti curiosi sa o cititi n-as vrea sa stric suprizele ce le rezerva cartea...

"Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea"

Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie sa o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?

Si daca este adevarat?

Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?

O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.

Dupa succesul imens inregistrat cu "Codul lui DaVinci", Dan Brown a reusit sa uimeasca din nou pe toata lumea cu romanul "Ingeri si Demoni", una dintre cele mai bune carti ale sale, si preferata mea, dealtfel. Criticii au atacat si de aceasta data scrierea lui Brown, insa fara prea mult succes, scriitorul avand deja un sir mare de cititori consacrati care l-au sustinut. Astfel se demonstreaza si faptul ca "Ingeri si Demoni" a fost un best-selling mondial, fiind vandut in milioane de copii.

Dupa cum era de asteptat, imitand traiectoria romanului "Codul lui DaVinci", in mai , anul acesta va fi lansata si ecranizarea pentru cartea despre care va vorbeam. In rol principal va fi si de aceasta data tot Robert Langdon, cu care ne-am obisnuit din romanul precedent, iar Tom Hanks ramane ferm pe pozitii. Vittoria este interpretata de o actrita mai putin cunoscuta, de origine israelita, pe numele ei Ayelet Zure. Va las mai jos trailer-ul filmului si cateva imagini.

Eu astept cu nerabdare data de 9 mai, "Ingeri si Demoni" fiind, dupa cum va spuneam una dintre cartile mele preferate all-times.