Cum este posibil ca patru tineri - patru prieteni - sa moara simultan prin stop cardiac? Ziaristul Asakawa incepe o ancheta pe cont propriu. Curand, toate indiciile il conduc catre o caseta video misterioasa. O cauta. O gaseste. Vede o inregistrare stranie. De aici incolo, timpul devine palpabil si realitatea este acoperita de umbrele unui trecut mai viu decat prezentul. Asakawa are o singura certitudine: daca in sapte zile descifreaza secretul casetei, va trai; daca nu... In acest joc la limita nebuniei, viata lui pare a fi unica miza. Acesta sa fie adevarul?

Ring s-a vandut doar in Japonia in aproape trei milioane de exemplare. Povestea casetei video s-a incheiat dupa alte trei romane si (deocamdata) sapte ecranizari.

„Cand am inceput sa scriu romanul nu aveam in minte o idee precisa. A fost vorba pur si simplu de un val de inspiratie care m-a obligat sa scriu. N-am stiut dinainte despre ce voi povesti si nici unde se va sfarsi povestea. Intr-o oarecare masura, era ca si cum as fi compus muzica. Auzeam in minte cuvintele si le asterneam pe hartie.“
Koji Suzuki

Poate ca multi dintre voi ati vazut filmul "The Ring" (2002, distributie : Naomi Watts s.a.), eu una ma numar printre fanii acestui film si de curand mi-am achizitionat si cartile. Muream de nerabdare sa le citesc, iar momentan am terminat prima carte, "Ring 1 : Cercul". Am ramas impresionata, anumite aspecte au reprezentat o adevarata supriza, cartea fiind destul de diferita fata de plotul filmului. Alte personaje, alte locatii, aceeasi intriga... Caseta blestemata care te va ucide in 7 zile dupa ce ai vizionat-o daca nu dezlegi misterul ce o inconjoara...
Au existat unele detalii picante, iar pe unul nu ma pot abtine sa nu-l mentionez pentru ca m-a amuzat teribil... Sadako Yamamura (personajul misterios care a creat caseta video) a fost hermafrodit/a, cum vreti sa-i ziceti... Cred ca a fost unul din putinele lucruri care m-a facut sa rad din toata cartea, atmosfera era destul de lugubra. Mi-a placut cartea, asta e cert, chiar e captivanta si surprinzatoare, o recomand mai ales iubitorilor genului horror/mystery.
Acum o sa ma uit si la filmul japonez, sunt curioasa daca se aseamana mai mult cu cartea sau e la fel cu filmul american.

PS : In curand, dupa ce termin "Ring 2 : Spirala", voi face si review-ul cartii. Mai jos gasiti un fragment din "Ring 1 : Cercul".

I s-a parut ca vede o licarire chiar in mijlocul ecranului intunecat, un punct luminos, cat un varf de ac. Osciland la stanga si la dreapta, punctul s-a marit treptat si s-a oprit in cele din urma in partea stanga a ecranului. Apoi din el au crescut ramuri si a devenit un ghem de lumina zdrentuit, cu filamente care se zvarcoleau ca viermii si care, in final, au format cateva cuvinte. Nu aratau ca o subtitrare obisnuita. Erau scrise neregulat, chinuit, ca si cum ar fi fost mazgalite cu pensula, cu vopsea alba, pe o coala de hartie neagra ca noaptea. A reusit, fara sa-si dea seama cum, sa inteleaga sensul lor: PRIVESTE PANA LA SFARSIT.
Un ordin.
Primele cuvinte au disparut si in locul lor s-au tarat incet altele. O SA FII DEVORAT DE ... Ultimul cuvant era indescifrabil. Parea ca dintre cele doua propozitii lipsea un «sau». Poate un «altfel».
Nu era un ordin. Era o amenintare.
O SA FII DEVORAT DE ... Cuvintele au crescut pana cand au alungat de pe ecran si ultima picatura de negru. Fusese o schimbare radicala, de la negru profund la alb ca laptele. Era un alb neomogen, o suprafata cu aer artificial, care la un moment dat a inceput sa-i sugereze un grup de simboluri desenate unele peste altele pe o panza. Inconstientul, tremurand convulsiv, temandu-se, gasind o iesire, tasnind afara. Sau poate era pulsatia vietii. Gandul avea energie, se ghiftuia bestial, pana la satietate, cu intuneric. In mod ciudat, Asakawa nu a simtit impulsul sa apese pe stop. Nu pentru ca nu se temea de acel ceva care voia sa-l devoreze, ci pentru ca fluxul intens de energie era placut.
O forma rosie a izbucnit pe ecranul monocrom. In aceeasi clipa s-a auzi uruitul pamantului, dar nu dintr-o directie precisa. Intensitatea sunetului care venea de pretutindeni s-a amplificat neincetat, pana cand i s-a parut ca intreaga cabana se clatina. Zgomotul nu putea sa vina din difuzoarele mici. Fluidul rosu, vascos, a explodat violent si a tasnit in toate directiile, invadand ecranul.
Negru, alb, acum rosu. Doar o succesiune rapida de forme. Inca nu vazuse nici o imagine naturala, numai abstractiuni gravate adanc in creierul sau prin intermediul culorilor crude care se alungau una pe cealalta. Era obositor.
Apoi, ca si cum ar fi citit gandurile spectatorului, rosul s-a retras si in locul lui s-a intins pe ecran un peisaj montan. A observat dintr-o privire ca muntele era un vulcan cu pante line. Din varful lui se ridicau norisori de fum alb pe cerul de un albastru limpede. Aparatul de filmat fusese plasat la poalele muntelui, unde terenul era acoperit cu un strat de lava aspra, neagra-maronie.“