"Dupa o noapte cu somn agitat, o ganganie ingrozitoare se trezi transformata in autorul acestor randuri." Cam asa as incepe, rasturnand fraza de inceput a «Metamorfozei» lui Kafka, povestea pe care m-am gandit sa o scriu aici, daca as vrea s-o public. Ar fi un inceput de efect, ceea ce nu ar exclude veridicitatea, avand in vedere ca eu chiar sunt aceasta insecta. Mai mult, mult mai mult decat Gregor Samsa, hai sa zicem cam in masura in care insecta era Hoffrnann sau Nerval sau Novalis. Ca toti romanticii astia, voi scrie nu ca sa construiesc o poveste, ci ca sa exorcizez o obsesie, ca sa imi apar bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidosenie, ca la Kafka, ci prin frumusete. Ma gandesc acum si la ingerul insuportabil de frumos al lui Rilke, si as vrea sa si citez cate ceva din prima elegie, dar, de cand stau aici, parca mi s-a intunecat sau macar aburit nitel resortul amintirii. Acum cateva clipe stateam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticla, unde predomina ro sul aprins si azuriul, la clapele galbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu usile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fata tuciurie, bizantina, infasurat intr-o ampla toga albastra cazand in zeci de cute si tinand in mana o creanga inverzita; in spatele lui, zarea violeta se intuneca si nori rosii se preling melancolici printre chiparosi [...]). (Mircea Cartarescu)

Am citit azi "Gemenii" lui Mircea Cartarescu, carte pe care am primit-o anul acesta, de ziua mea, din partea unei colege care iubeste cartea asta si care nu a incetat tot anul sa-mi sugereze s-o citesc. Am ajuns intr-un final si la partea aceasta si trebuie sa spun ca imi place mult cum e scrisa cartea, este evidenta amprenta postmodernismului in istoria sinuoasa. Pe scurt, Andrei, un tanar cu aspiratii inalte, dar care se izoleaza social pentru o perioada de timp, descopera in Gina sufletul lui pereche...literal vorbind. Iubirea celor doi, depasind limitele romanticului, este mai degraba o impartasire a sentimentelor si gandurilor celor doi, sufletele lor ajungand sa se ingemaneze... Dragostea dintre cei doi va culmina in interiorul Muzeului Antipa, unde se va produce transferul sufletelor lor. Andrei devine Gina, Gina devine Andrei.
Desi initial discursul pare greu de urmarit, elementele descriptive aditionale fac romanul sa fie captivant. Pentru cei care doresc sa aiba parte de o lectura de calitate, va recomand sa cititi aceasta carte, care a primit numeroase critici bune.